Dupa ore de zbor, mica buburuza a obosit... ea a decis sa revina pe pamant sa se odihneasca, dar atunci cand a ajuns jos si-a dat seama ca nu recunoaste nimic in jur. Era atat de intuneric si totul era strain de ea. Putin speriata, a ales sa petreaca noaptea intr-un loc pe care l-a gasit in apropiere, si dimineata, cu imprejurimile luminate, sa gaseasca drumul spre casa. Noaptea a trecut cu greu, nu stia daca cei de acasa sunt bine, ii era dor de prieteni si o speria posibilitatea de a fii pierduta... "Sunt doar paranoica, nu am cum sa ma pierd, dimineata voi recunoaste fiecare colt de iarba din jur, si voi stii exact incotro sa merg"...
Inca inainte de rasarit, mica buburuza era trezita, asteptand razele soarelui sa lumineze valea, sa ii lumineze drumul spre casa. De indata ce prima raza de soare aparu buburuza isi lua zborul... dar cand a ajuns suficient de sus sa vada unde se afla, si-a dat seama ca nu cunoaste nimic in jur... zburase atat de mult, ajutata de vant, incat parasi tot ceea ce cunostea ea... simti cum fiecare farama de energie, de siguranta, de liniste o parareste... simtea cum durerea, spaima ii umple sufletul, ii urca in gat, si apoi, incet, se prelinge pe obraz... Pentru prima data in viata ii era frica sa zboare, ii era frica sa continue, vroia sa coboare pe pamant, dar si acolo ar fi fost inconjurata de necunoscut... si acolo era singura... era pierduta, departe de prieteni, de familie, de florile ei preferate, de lacul peste care zbura zi de zi... era acum intr-un taram nou, ciudat...
Inca inainte de rasarit, mica buburuza era trezita, asteptand razele soarelui sa lumineze valea, sa ii lumineze drumul spre casa. De indata ce prima raza de soare aparu buburuza isi lua zborul... dar cand a ajuns suficient de sus sa vada unde se afla, si-a dat seama ca nu cunoaste nimic in jur... zburase atat de mult, ajutata de vant, incat parasi tot ceea ce cunostea ea... simti cum fiecare farama de energie, de siguranta, de liniste o parareste... simtea cum durerea, spaima ii umple sufletul, ii urca in gat, si apoi, incet, se prelinge pe obraz... Pentru prima data in viata ii era frica sa zboare, ii era frica sa continue, vroia sa coboare pe pamant, dar si acolo ar fi fost inconjurata de necunoscut... si acolo era singura... era pierduta, departe de prieteni, de familie, de florile ei preferate, de lacul peste care zbura zi de zi... era acum intr-un taram nou, ciudat...
4 comentarii:
mica ta buburaza s-a pierdut...sunt sigura totusi ca isi va gasi drumul spre casa....si in curand o sa ii sufle vantul cu polei pe aripi...si o sa i le lipeasca la loc....ea va zbura apoi pana la soare si isi va gasi gandacelul cu stea in frunte...si cu aripi de petale...si...hai ca am luato pe aratura...frumoasa poveste totusi...
asteptam continuarea >:D<
:D:D:D:D Bestiala Buburuza
sper sa se regaseasca buburuza ...sa nu o prinda iarna pe acele locuri necunoscute...sau sa exploreze locul si sa gaseasca frumusetile lui
hey buburuzo am pt tine un articol cu dedicatie :P
ps: ultimul...
Trimiteți un comentariu