Oamenii si obiceiurile lor

Oamenii sunt egoisti... pentru ei doar ei exista... nu le pasa de tine... cel mai important e ca ei sa fie fericiti cu orice pret, chiar daca asta te distruge pe tine, chiar daca pe tine te lasa in voia sortii... ei zic ca vor sa fii fericit, dar de fapt vor asta atata timp cat se intampla in timp ce se fac pe ei fericiti, dar daca asta o ia pe alta cale (chiar daca prin fericirea ta nu se fac pe ei nefericiti, doar nu e 100% pentru ei) nu mai misca un deget pentru bunastarea ta... din contra, te fac nefericit si nici macar nu le pasa... dar e ok, pentru ca sunt oameni... dar cand sunt oamenii tai, atunci doare, doare tare... pentru ca ei sunt oamenii tai si ar trebui sa se ocupe de tine... toti iti spun ca le pasa de tine, ca te sprijina, ca te ajuta, ca tin la tine, dar cand e sa arate asta iti intorc spatele, ba chiar iti dau si un sut inainte sa te lase balta... nu sunt cinica, nu sunt revoltata pe viata, nu sunt emo, doar spun lucrurilor pe nume!

Bun venit toamna...

Toamna este atat de imprevizibila... doar ea stie ce imi aduce, doar ea stie ce imi rezerva... in fiecare an ma surprinde, imi aduce ceva ce nici nu imi trece prin minte... si de fiecare data un inceput, dar tot timpul aduce ceva original, ceva ce nu seamana cu anul precedent... anul acesta nu s-a lasat mai prejos, a fost la fel de imprevizibila si de originala... dar de asemenea foarte cruda... este amuzanta toamna, se joaca cu mine, imi da, imi ia, imi pune sub nas si apoi fura pe cand ma hotarasc sa pun mana sa iau... simt un frig, un frig ce imi patrunde in fiecare celula a corpului si ma ingheata, ma amorteste si mi-e teama sa nu ma transform intr-un sloi de gheata... un urias sloi de gheata... dar nu se va intampla asta, deoarece toamna, dupa un val de frig vine un val de caldura... si in cel mai rau caz, daca nu mai vine valul de cadura din toamna, dupa 4-5 luni de inghet vine primavara si ma decongeleaza... bun venit toamna, acum te simt cu adevarat...