Hoinarim prin viata in cautarea fericirii, sau a implinirii profesionale... de cele mai multe ori, ceea ce cautam fuge de noi, si alergam o viata intreaga dupa implinirea unei iluzii de perfectiune, perfectiune pe care nu o vom atinge niciodata... asteptam persoana perfecta, jobul ideal, ne chinuim in asteptarea si lupta pentru obtinerea acestora, incat uitam sa ne bucuram de fiecare pas pe care il facem pe acest drum, de fiecare mica realizare care ne duce mai aproape de mult dorita perfectiune... uitam sa savuram fiecare picat ura de emotie pe care ne-o ofera viata, de fiecare sarut pe care ni-l fura cei care trec prin viata noastra, de fiecare bucatica de ciocolata pe care o infulecam desi ni se mai pun 2 cm pe solduri, de fiecare raza de soare care ne mangaie pe pleoape atunci cand ne trezim...
Toti cunoastem expresia "stop and smell the roses", dar rareori chiar ne oprim sa ne bucuram de micile bucurii pe care ni le ofera viata... cand te-ai oprit ultima data din vartejul de ganduri si probleme care te bantuie, ca sa te lasi impresionat de un detaliu mic si aparent nesemnificativ?
