duminică, 19 octombrie 2008

Rad cand imi vine sa plang...

Mii de priviri sunt atintite asupra mea... ei vor sa imi franga aripile... ei vor sa ma doboare... ei vor sa ma indeparteze de tot ce iubesc... si, putin cate putin, reusesc asta... rapesc de langa mine lucrurile cele mai dragi mie, oamenii cei mai dragi mie... ei reusesc sa strice totul... lacrimile imi ard fiinta... lacrimile ma usuca... durerea ma macina... dar, stiu ca oricum, ce va fi va fi... si rad... pentru ca trebuie sa merg inainte, trebuie sa ma ridic, sa continui lupta... si sa nu ii las sa se bucure de victorie asupra mea... eu rad cand imi vine sa plang...

3 comentarii:

Anonim spunea...

"Ei stiu sa calce-n picioare minuni,
Ei vor sa spuna cuvinte ce frang,
Ei pot sa schimbe duminica-n luni
Dar eu stiu sa rad cand imi vine sa plang...
Eu rad cand imi vine sa plang..."

superbe versuri :X

de multe ori tinem punmii stransi, capul sus si mergem mai departe desi avem ochii umezi, desi ne vine sa plangem...desi doare...totusi alegem sa fim puternici sa postam un zambet pe buze si sa inaintam, sa luptam

..in fond...lacrimile te intaresc...si zambetul are alta stralucire dupa ce ai cunoscut tristetea...

P.R. spunea...

...astept ceva nou :o3

Anonim spunea...

"Drumul care duce spre noi insine duce in mod obligatoriu si spre ceilalti. Altfel nu se poate. Drumul care ne departeaza de lume, ne departeaza si de noi insine"
O. Paler