Intre vis si realitate

Cand s-a trezit, fara macar sa deschida ochii, stia exact unde se afla, stia ca se afla acasa... mirosul de cafea cu lapte si miere, mirosul de paine cu ou si branza topita ii erau atat de familiare... fara macar sa deschida ochii si-a dat seama ca totul a fost doar un vis... nu zburase departe, nu se pierduse, era inca in siguranta oferita de casa, de familie, de prieteni... locul acela pustiu si infricosator fusese doar un cosmar... dar atunci, chiar totul fusese un vis? chiar si zborul? chiar si libertatea ei fusese un vis? dupa un timp atat de lung in care aripile i-au fost inghetate, mica buburuza a reusit in cele din urma sa zboare... dar acum, acum s-a trezit cu posibilitatea ca a fost ireal, ca ea doar a visat zborul... se afla acum in fata unei dileme: putea sa zboare din nou sau nu? macinata de indoiala, mica buburuza iesi din casa cu gandul sa dezlege misterul legat de zbor...

Set on you...

Inutil... sau nu?

Lumea imi zicea ca pierd vremea uitandu-ma la seriale, ca ar trebui sa fac ceva mai constructiv intre timp... nu e chiar atat de inutil sa fac asta, pot invata lucruri interesante... de exemplu, intr-unul din seriale cineva zicea ca "there's always a way... when things look like there's no way, there is a way... to do the impossible, to survive the unsurvivable, there's always a way... if you become frightened, instead become inspired!"... asa ca, atunci cand ai impresia ca te afli intr-o situatie imposibila, ca nu exista cale de scapare, fa un pas inapoi, ia o gura de aer si cauta solutia, pentru ca oricat de imposibil ar parea, ea se afla undeva in tine...

Pufosul perfect...

Stiu ca reclama e veche... dar 'pufosul perfect' e nou :P
http://www.youtube.com/watch?v=SlnWCZMcNXU

Oamenii si obiceiurile lor

Oamenii sunt egoisti... pentru ei doar ei exista... nu le pasa de tine... cel mai important e ca ei sa fie fericiti cu orice pret, chiar daca asta te distruge pe tine, chiar daca pe tine te lasa in voia sortii... ei zic ca vor sa fii fericit, dar de fapt vor asta atata timp cat se intampla in timp ce se fac pe ei fericiti, dar daca asta o ia pe alta cale (chiar daca prin fericirea ta nu se fac pe ei nefericiti, doar nu e 100% pentru ei) nu mai misca un deget pentru bunastarea ta... din contra, te fac nefericit si nici macar nu le pasa... dar e ok, pentru ca sunt oameni... dar cand sunt oamenii tai, atunci doare, doare tare... pentru ca ei sunt oamenii tai si ar trebui sa se ocupe de tine... toti iti spun ca le pasa de tine, ca te sprijina, ca te ajuta, ca tin la tine, dar cand e sa arate asta iti intorc spatele, ba chiar iti dau si un sut inainte sa te lase balta... nu sunt cinica, nu sunt revoltata pe viata, nu sunt emo, doar spun lucrurilor pe nume!

Bun venit toamna...

Toamna este atat de imprevizibila... doar ea stie ce imi aduce, doar ea stie ce imi rezerva... in fiecare an ma surprinde, imi aduce ceva ce nici nu imi trece prin minte... si de fiecare data un inceput, dar tot timpul aduce ceva original, ceva ce nu seamana cu anul precedent... anul acesta nu s-a lasat mai prejos, a fost la fel de imprevizibila si de originala... dar de asemenea foarte cruda... este amuzanta toamna, se joaca cu mine, imi da, imi ia, imi pune sub nas si apoi fura pe cand ma hotarasc sa pun mana sa iau... simt un frig, un frig ce imi patrunde in fiecare celula a corpului si ma ingheata, ma amorteste si mi-e teama sa nu ma transform intr-un sloi de gheata... un urias sloi de gheata... dar nu se va intampla asta, deoarece toamna, dupa un val de frig vine un val de caldura... si in cel mai rau caz, daca nu mai vine valul de cadura din toamna, dupa 4-5 luni de inghet vine primavara si ma decongeleaza... bun venit toamna, acum te simt cu adevarat...

Din nou septembrie...

Acum aproape un an cand mergeam sa-l duc pe frate-meo in Sighisoara (sa ma asigur ca pleaca si scap de el o scurta perioada :)) ) am descoperit ca imi place toamna... azi mi-am dat seama ca in scurt timp aceasta vine iar... cu frunzele aramii care transforma fiecare trotuar intr-un covor colorat, mi-am dat seama ca peste o saptamana va fi septembrie, luni... mi-am dat seama ca vine toamna si imi aduce inspiratie... asa ca, probabil ne auzim curand... intre timp, savurati piesa lui Brenciu...