Sunt ani la mijloc şi-ncă mulţi vor trece
Din ceasul sfânt în care ne-ntâlnirăm,
Dar tot mereu gândesc cum ne iubirăm,
Minune cu ochi mari şi mână rece.
O, vino iar! Cuvinte dulci inspiră-mi,
Privirea ta asupra mea se plece,
Sub raza ei mă lasă a petrece
Şi cânturi nouă smulge tu din liră-mi.
Tu nici nu ştii a ta apropiere
Cum inima-mi de-adânc o linişteşte,
Ca răsărirea stelei în tăcere;
Iar când te văd zâmbind copilăreşte,
Se stinge-atunci o viaţă de durere,
Privirea-mi arde, sufletul îmi creşte.
Mihai Eminescu
Advertise
Acum 11 ani
Un comentariu:
Wow... uitasem cat de pe feeling poate sa fie o poezie. Si da, e o imagine destul de bine a cum e sa fii indragostit. The miracle of love, asta tot viseaza miliardele de oameni de pe mapamond. Some get lucky, some don't. And that's the way the cookie crumbles :)
Trimiteți un comentariu