...

De ce unii oameni nu pot spune ce au in gand fara sa bea? De ce unii oameni nu pot sa lucreze fara sa bea? De ce unii oamenii nu pot intelege ca fac rau cand beau? Nu mai suport betia... nu mai suport oamenii care nu gandesc, care nu traiesc in claritate... care nu pot trai fara scandal... care se cred atat de tari si smecheri... ei stiu totul, ei trebuie sa strige... ei trebuie sa comande... ei trebuie sa dicteze... care nu pot intelege nimic... carora nu le pasa de cei din jur... si beau si beau si beau... m-am saturat de scandal si tragedie... m-am saturat de Romania cu oameni distrusi de comunism, Romania cu familii destramate... unde e linistea si dragostea de care au nevoie copiii, mediul cald in care sa creasca, sa invete... sa fie educati cum sa fie la randul lor parinti, parinti buni? De ce unii uita sa fie oameni, si se poarta ca niste animale?

Privirea lui

Ma uit spre el, si privirile ni se intalnesc... privirea lui ma tulbura… inchid ochii, sa evit tulburarea, dar privirea lui ramane acolo, intiparita in mintea mea... as vrea sa imi revin, dar privirea lui ma patrunde... sunt ametita, pamantul se invarte cu mine, si el se pregateste de atac... trebuie sa ma misc, sa ma feresc, dar picioarele nu reactioneaza... ma uit in ochii lui, si ma blochez... timpul se opreste, si suntem doar noi doi, fata in fata, nimeni in jurul nostru, doar eu si... taurul... nu are 500 kg ca Avispado, dar, sangele imi ingheata cand privirile noastre se intalnesc... as vrea sa ma intorc, sa fug dupa un paravan, sa ma ascund, dar datoria mea e sa il inving, sa il rapun, si sa culeg gloria... dar privirea lui ma ingheata...

De cate ori nu ai simtit ca ai intalnit un obstacol peste care nu poti trece?...de cate ori nu ai crezut ca nu poti avansa, ca nu poti deveni mai bun? Fiecare suntem matadori... fiecare avem taurul nostru de infruntat... trebuie sa il ametim, sa ii lovim punctele sensibile, si apoi sa il punem in genunchi in fata noastra si sa il inlaturam definitiv. Si atunci, vom fi plini de glorie, si vom avea un moment perfect de satisfactie. Doar ca, dupa ce acest taur este omorat, altul este antrenat sa ii ia locul in „arena”, si noi vom fi nevoiti din nou sa pasim pe nisipul stralucitor, sub privirile a mii de spectatori, si va trebui sa ne luptam cu un nou taur, probabil mai puternic si mai fioros, pentru ca satisfactia cand il invingem sa fie mai mare ca la cel anterior. Avem nevoie doar de curaj, si de vointa...

Stupid question...

Faceam la mate, si ma plictiseam... si la un moment dat ma gandesc "eu am fost roscata candva, si acum sunt bruneta, dar de fapt sunt satena"... si a inceput sa ma roada....cum imi sta mai bine....deci va rog sa ma lamuriti



Deci, da, nu am poze numai cu mine din perioada mea de saten, si a trebuit sa decupez :)


Va rog, nu radeti de fata mea, eram la Zoo, lumea se mai stramba...

So, sa aud pareri...

Toamna...

Aseara eram in masina cu o prietena, veneam de la Sighisoara, si am auzit la radio “azi e prima zi de toamna”… Ce inseamna toamna? E bine ca vine? In ciclul naturii, toamna e inceputul sfarsitului vietii. Acum toate plantele incep sa moara, toate pasarile sa plece, animalele sa se ascunda... Totul se pregateste pentru linistea din iarna, pentru pustiul alb si rece. Dar pana atunci, este o parte foarte frumoasa a ciclului naturii, toamna este un belsug de fructe, belsug de culori, belsug de roade. Desi ma intristeaza terminarea verii, toamna imi da un sentiment placut... ploile ei reci, cand stau in casa si beau un ceai, zilele caldute, sau chiar si cele cu vant, cand ma plimb pe o alee, printre frunze uscate... Toamna imi aduce multe amintiri... prima zi de scoala, prima zi de liceu, prima zi la facultate, prima.. toamna imi aminteste de multe inceputuri... In fiecare an, toamna, incepe un nou capitol din viata mea... imi pare bine ca vine toamna... abia astept sa vad ce imi rezerva anul acesta...

Ce ramane din trecut?

Prin ceata se zaresc amintiri, confuze, pierdute prin timp, amintiri triste sau vesele. Octavian Paler spunea ca nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete. Dansul avea perfecta dreptate. Ai trait vreodata un moment placut, ai vreo amintire fericita, de care cand iti amintesti, sa nu te cuprinda tristetea ca s-a terminat? Un zambet apare pe buzele mele, dar este insotit de o tristete, de o tristete dulce. Tot ce mai am din acele momente, sunt amintirile, care incep si ele sa se piarda. Imi e frica, imi e frica de momentul in care se vor stinge de tot, si din viata mea, va ramane un gol, o urma a locului unde candva erau multe amintiri, romane intregi, nescrise.