luni, 13 decembrie 2010

Superficialul cotidian

Ma integrez in banal. Ma las formata de lumea superficiala care dicteaza viata tuturor oamenilor. Daca imi iau fusta in carouri si bluza in dungi, sunt neasortata; daca imi iau o rochita sexy si tenisi, nu se potrivesc stilurile; daca ma imbrac mai sport si ma maimutaresc, sunt copila; daca nu ma machiez si nu ma coafez sunt nearanjata; daca imi las parul sa creasca pe picioare, sunt neingrijita; daca ma asez pe o bordura in centru si citesc, sunt o ciudata; daca cred in dragoste, loialitate si sinceritate, sunt naiva; daca plang la un film, sunt sensibila; daca ma supar cand sunt jignita, chiar si in gluma, sunt prea suparacioasa... daca sunt eu, sunt complicata, ciudata si greu de suportat. Lumea prefera banalul, superficialul, nepasarea, corpurile perfecte si frumos textilate dupa ultima moda, integrate in societate, adaptate la gusturile si preferintele societatii. Indrazneste sa iesi din tipare si vei fi proscris si aratat cu degetul...

marți, 26 octombrie 2010

joi, 10 iunie 2010

Picaturi de emotie

Hoinarim prin viata in cautarea fericirii, sau a implinirii profesionale... de cele mai multe ori, ceea ce cautam fuge de noi, si alergam o viata intreaga dupa implinirea unei iluzii de perfectiune, perfectiune pe care nu o vom atinge niciodata... asteptam persoana perfecta, jobul ideal, ne chinuim in asteptarea si lupta pentru obtinerea acestora, incat uitam sa ne bucuram de fiecare pas pe care il facem pe acest drum, de fiecare mica realizare care ne duce mai aproape de mult dorita perfectiune... uitam sa savuram fiecare picat ura de emotie pe care ne-o ofera viata, de fiecare sarut pe care ni-l fura cei care trec prin viata noastra, de fiecare bucatica de ciocolata pe care o infulecam desi ni se mai pun 2 cm pe solduri, de fiecare raza de soare care ne mangaie pe pleoape atunci cand ne trezim...
Toti cunoastem expresia "stop and smell the roses", dar rareori chiar ne oprim sa ne bucuram de micile bucurii pe care ni le ofera viata... cand te-ai oprit ultima data din vartejul de ganduri si probleme care te bantuie, ca sa te lasi impresionat de un detaliu mic si aparent nesemnificativ?

miercuri, 28 aprilie 2010

The end

Intr-o seara, mica buburuza se plimba linistita pe afara bucurandu-se de viata, bucurandu-se de aerul curat al noptii, admirand fiecare coltisor de natura, sub bataia plina a lunii... cand era pe poteca de langa deal **** arunca un bolovan mare care se rostogoli si o zdrobi pe mica buburuza...

Aceasta a fost viata si sfarsitul micii buburuze.

THE END.

sâmbătă, 17 aprilie 2010

Zbor superficial...

Umbland prin lume, mica buburuza incerca sa isi dea seama cum e cu zborul... a intrebat alte gaze pe care ea le vedea zburand cum fac asta, mereu primind acelasi raspuns "iti desfaci aripile si te inalti"... incerca din nou si din nou sa faca ce ii spuneau celelalte gaze dar aripile ei parca nu vroiau sa se miste... atunci a inceput sa se gandeasca la faptul ca celelate gaze o minteau, ele doar se prefaceau ca zboara... cand era mai mica auzise pe doi bondari mai batrani ca de fapt nici o gaza nu mai zboara in zilele lor, ca toti folosesc un dispozitiv care da iluzia de zbor... atunci a inceput sa i se nasca in minte ideea ca toti mint, toti se prefac ca zboara, ca de fapt nici una din gaze nu mai e interesata de zbor, ele toate se concentreaza la lucrurile de jos, alergat, zboruri scurte de pe o planta pe alta (doar atat de putin cat le permite dispozitivul de imitat zborul), ca nici una nu a incercat de fapt sa zboare, ca le e mai comod sa se complaca in rutina zborurilor superficiale, ca nici una nu vrea sa simta vantul cel puternic de la inaltimi mai mari, care te face sa iti pierzi uneori controlul atunci cand e prea puternic, dar care te inalta atat de sus incat vezi totul atat de mic si de departe cand esti doar tu si zborul... stiind asta, a inceput sa isi piarda speranta ca va mai putea vreodata zbura, a inceput sa se resemneze in folosirea zborului superficial, in adaptarea la atitudinea societatii fata de zbor...

luni, 15 februarie 2010

sâmbătă, 6 februarie 2010

Ultimele cuvinte

Ma sufoc... simt cum fiinta ta egoista imi ia si ultima picatura de aer, imi rapeste fiecare clipa de fericire si fiecare moment frumos... ai vrut sa ma tii strans la pieptul tau si ai inceput sa ma sufoci... ai crezut ca sunt o fiinta slaba din care sa te hranesti dar am aflat ca am aripi si m-am eliberat... ai fost visele mele cele mai dulci dar ai devenit cosmarurile mele cele mai urate... vorbele tale de dragoste s-au transformat in reprosuri si amenintari... ma scufunzi in nepasare, ma arunci in abisuri de indiferenta... incerci sa faci pe victima, dar esti doar o alta fiinta egoista care incearca sa isi construiasca fericirea pe suferinta altora... esti doar victima propriului tau egoism... victima propriei tale rautati... esti doar tu

"m-ai otravit, m-ai sufocat si m-ai tinut captiva, am evadat, m-am vindecat, azi imi provoci doar mila!"