Episod pilot...

Deci, totul a pornit de la un vis…apoi imaginatia…Stiti voi… :))

Personaje:

Ghost Wanted: are superputerea de a vorbi cu fantomele, le ajuta sa isi gasesca linistea, sa paseasca in lumina, de aceea toate spiritele tulburate care raman in lumea noastra o cauta pe ea. Numai ea le poate vedea, le poate ajuta. Sub masca unui inginer de succes ce conduce proiecte secrete, aceasta adevarata lady isi gaseste placerea in rezolvarea acestor cazuri.

SuperPv: are superputerea de a seduce orice femeie cu o simpla atingere. Un adevarat animal de prada, cu sarm de Don Juan, cu o charisma de Chen, mai misterios decat Zorro, el este …cand un demon al luminii, cand un inger al intunericului…niciodata rau…niciodata bun…ci mereu amestecat. (Buze blonde a spune multe despre persoana lui).

X-Ray Vision Lady: are superputerea de a vedea prin ziduri, lucruri, mai putin haine :)). Aceasta putere a dobandit-o in copilarie, cand datorita sensibilitatii a reusit sa patrunda cele mai adanci taine ale oamenilor, sa atinga cele mai inghetate suflete, sa inteleaga cele mai intortocheate minti..In viata reala e un economist, si o femeie de afaceri in toata puterea cuvantului.

X in vizita la sora lui SPv, Nat. Fetele se pregatesc sa iasa. Nat e o fata normala, cu ganduri normale, ce facea o baie normala.. ;))

X are simturile inghetate de iluziile ce si le facuse cu timp in urma. Oamenii au dezamagit-o. SPv, desi seducator nu avea efect asupra ei, dar nici nu incerca sa se afirme in acest sens…aveau ei povestea lor.

SPv: (ironic)”Si in ce club fara ziduri aveti de gand sa iesiti in seara asta?

X:Foarte amuzant, invidiosule! Toate cluburile au pereti!

SPV: Nu si pentru tine :)). Apropo… Nu mi-ai zis niciodata ce culoare poarta prietena ta la boxeri… =))

X: haha :| … Nu vad lenjeria intima desteptule! Vad lucruri mai profunde de atat…

SPv: Ce poate fii mai profund de atat?

X: ce face Nat atata?

Incruntata X priveste peretele plin de desene copilaresti (melci, strazi, flori, nori…ne vedem joi…) Dar dincolo de asta…o vede pe Nat ce si-a scufundat trupul in apa cu spuma..si nu se mai ridica.

X: E cu capul sub apa de 5 minute SPv…cat rezista un om normal in baie, fara sa respire?

SPv: Vreo 2 ore…daca citeste o carte buna! :))

X: Ma refeream la Nat nu la tine…Ma refeream cu capul sub apa, nu pe WC :| oooh..life!

[...]

GW:{in sedinta} - O aplicatie deosebit de performanta si de eficace o reprezinta scuturile auto-desfasurabile care asigura protectia satelitilor si a laboratoarelor spatiale geostationare, impotriva asteroizilor si a meteorilor naturali sau artificiali. Schema constructiva a unui scut spatial, prezinta placi prinse prin intermediul unor bare de torsiune din AMF care, atunci cand sunt activate termic, comanda ridicarea ansamblului. Intre forma de depozitare si cea complet desfasurata un scut auto-desfasurabil isi poate mari volumul de pana la 72 de ori.

{Suna telefonul…era X}

GW: Unde? Cand? Vin acum…{pune telefonul in geanta} Imi cer scuze, a intervenit ceva urgent, trebuie sa plec…

Unde sunt?...

Dupa ore de zbor, mica buburuza a obosit... ea a decis sa revina pe pamant sa se odihneasca, dar atunci cand a ajuns jos si-a dat seama ca nu recunoaste nimic in jur. Era atat de intuneric si totul era strain de ea. Putin speriata, a ales sa petreaca noaptea intr-un loc pe care l-a gasit in apropiere, si dimineata, cu imprejurimile luminate, sa gaseasca drumul spre casa. Noaptea a trecut cu greu, nu stia daca cei de acasa sunt bine, ii era dor de prieteni si o speria posibilitatea de a fii pierduta... "Sunt doar paranoica, nu am cum sa ma pierd, dimineata voi recunoaste fiecare colt de iarba din jur, si voi stii exact incotro sa merg"...
Inca inainte de rasarit, mica buburuza era trezita, asteptand razele soarelui sa lumineze valea, sa ii lumineze drumul spre casa. De indata ce prima raza de soare aparu buburuza isi lua zborul... dar cand a ajuns suficient de sus sa vada unde se afla, si-a dat seama ca nu cunoaste nimic in jur... zburase atat de mult, ajutata de vant, incat parasi tot ceea ce cunostea ea... simti cum fiecare farama de energie, de siguranta, de liniste o parareste... simtea cum durerea, spaima ii umple sufletul, ii urca in gat, si apoi, incet, se prelinge pe obraz... Pentru prima data in viata ii era frica sa zboare, ii era frica sa continue, vroia sa coboare pe pamant, dar si acolo ar fi fost inconjurata de necunoscut... si acolo era singura... era pierduta, departe de prieteni, de familie, de florile ei preferate, de lacul peste care zbura zi de zi... era acum intr-un taram nou, ciudat...

One more thing...

Asa din solidaritate, fraternitate sau suroritate (cum s-o chema asta), mai postez un Top 7... topul lui frate-meo...care imi citeste blogul de peste mari si tari :D)

1. Delerium feat. Sarah McLachlan - Silence ( Tiesto Mix )
2. Rihanna - Disturbia ( Jody den Broeder Remix )
3. Chris Lake - Only One ( Original Mix )
4. Alanis Morissette - Underneath ( Josh Harris Remix )
5. Axwell - Feel The Vibe ( 'Till The Morning Comes )
6. Above and Beyond - Air For Life ( Mirco de Govia Edit )
7. Mondotek - Alive ( Tecktonik )

Imi cer scuze pentru continutul clipurilor, dar cica remixurile nu au videoclipuri... asa ca am pus ce am primit :P

Top 7

Am primit o leapsa: trebuie sa fac top 7 piese preferate... E groaznic de grea provocarea... La mine difera piesele preferate, in functie de stare, dar sa zicem ca cele ce urmeaza sunt general valabile:

7. Wherever you will go - The Calling
6. Brothers in arms - Dire Straits
5. Praf de stele - Vita de vie
4. Alt oras - Vama Veche
3. Chasing cars - Snow Patrol
2. Pe sarma - Vama
1. The unforgiven - Metallica

Si leapsa merge mai departe la Coma

Zborul...

Mica buburuza se trezi intr-o dimineata cu aripile inghetate, uitase cum sa zboare. Afara soarele stralucea, in sfarsit, dupa cateva saptamani de nori si ploaie, dar in sufletul micii buburuze era mai trist ca oricand: isi pierduse cel mai de pret lucru - capacitatea de a zbura. Era atat de obisnuita cu ce avea, incat nu stia ce mult insemna pentru ea sa zboare, pana cand a pierdut acest dar pretios. Acum nu mai putea vedea lumea de sus, putea doar sa se plimbe, sa se catere, si sa ajunga doar atat de sus cat o purtau piciorusele pe inaltimea florilor. In fiecare zi incerca o floare noua, mai inalta decat cea dinainte, dar tot nu era multumita. Nimic nu se compara cu zborul. Timp de mai multe saptamani, buburuza a incercat sa compenseze incapacitatea de a zbura prin lungi plimbari, prin explorarea unor locuri inalte, dar tristetea din sufletul ei se accentua. Privea spre cer, si vedea alte buburuze, care zburau, erau fericite, se jucau. Mica buburuza se bucura pentru ele, dar in acelasi timp singuratatea si durerea o copleseau.
Intr-o zi a observat o floare foarte inalta, care parea imposibil de urcat. Gandul acestei provocari a tulburat-o mai multe zile, pana cand s-a hotarat sa incerce. Dupa dezamagirile din ultimele saptamani, avea nevoie sa-si depaseasca aceasta limita. In dimineata aceea, era frig, batea vantul si era innorat. Celelalte insecte stateau in casa, se refugiau, dar ea trebuia sa mearga, trebuia sa faca asta. A ajuns la floare, s-a uitat in sus, a inspirat adanc si a inceput sa urce. A urcat timp de mai multe ore, dar simtea ca nu face progrese. Timpul trecea acum atat de greu... ii parea ca urca de mai multe zile, si ca va mai avea de urcat inca multe altele. La apus, s-a oprit pe o frunza si a privit in jur. Lumina rosie a soarelui razbatea printre nori si dadea vaii o atmosfera de poveste. Buburuza, fermecata de minunea ce se intindea in fata ei, prinse curajul si puterea necesare pentru a-si continua drumul. Pe cand a ajuns in varf, valea era total intunecata, tot ce se vedea erau cativa licurici rataciti. Dintr-o data, se starni un vant care imprastie norii, si lasa lumina curata a lunii sa purifice atmosfera. Un nou gand se nascu in mica buburuza: sa sara de pe floare. Ratiunea ii spunea ca daca face asta va muri, dar vantul ii soptea in ureche sa o faca. Buburuza s-a apropiat de margine, si s-a lasta in cadere. Atunci, vantul i-a intrat sub aripi, i le-a desfacut, si a purtat-o peste valea care acum stralucea. Plutind pe vant, ea a simtit ca a renascut... in acea seara, mica buburuza a invatat sa zboare din nou.

Da-mi culoare...

Ma uit in jur, si oamenii sunt gri... ma uit in jur si nimeni nu zambeste... ma uit in jur si ma intreb de ce lumea merge incruntata pe strada... unde sunt toti oamenii fericiti din oras? "poate, sunt pe luna"... cred ca acolo sunt intr-adevar mai multi oameni fericiti ca in orase... de acolo, ei pot atinge stelele, pot respira iubirea pura, neatinsa se fumul de la masini... acolo ei pot asculta linistea, pot auzi intunericul, pot gusta lumina... pe luna nu trebuie sa se teama ca ajung seara acasa si nu pot dormi din cauza mirosului de tigara impregnat in parul lor, in piele...


"Orasul ne invata sa nu mai zambim, orasul ne invata mereu sa fugim"... nu mai avem rabdare sa visam, nu mai avem rabdare sa iubim, nu mai avem rabdare sa ne uitam la cer, orasul ne-a invatat sa lucram ca robotii, in birouri, sa privim doar asfaltul gri, praful de pe pantofi... gunoaiele de pe marginea strazii... uitam ca intre noi si cer nu se gaseste un permanent tavan, uitam ca inca exista copaci in oras, uitam ca sunt parcuri, oaze de liniste in nebunia orasului... uitam ca exista sate, sau chiar locuri pustii, unde putem fi doar noi cu natura, doar noi cu linistea, doar noi cu infinitul de culori si sunete...

Vorbe de duh...

"Inainte sa vrei sa ii judeci pe altii, uita-te la tine insuti si vei vedea ca lumea nu e atat de roz pe cat sperai."

"Inainte de a incerca sa ii schimbi pe ceilalti, schimba-te tu, poate nu ei se poarta gresit, poate ai tu o perspectiva gresita."

"Va castiga cel care are rabdare sa astepte fara sa se lase ispitit de orgoliul de a actiona, cand timpul nu e favorabil actiunii" (M. Preda)

"Sunt lucruri care nu se spun, si daca am formula totul numai prin cuvinte, valoarea cuvintelor ar scadea" (M. Preda)

"Fiecare gand poate fi transformat intr-o comoara, fiecare gand e materie prima pentru o lucrare mareata, ce poate schimba lumea."

"Daca poti, cu o clipa din timpul tau sa inveselesti ziua cuiva, nu ezita, deoarece, cea mai mare rasplata a unei zile, e un zambet."

"Dragostea e ca un zambet, niciodata nu are valoare, daca nu o daruiesti." (Sir Walter Scott)

"A stii sa razi in clipe tragice inseeamna a stapani tragicul." (M. Preda)

"O prietenie adevarata nu poate fi sfaramata printr-o simpla lovitura; un gest sau o vorba poate rani profund, dar nu suficient de tare pentru a pierde un sentiment, afectiunea pentru un prieten."

"Iubirea e ca o soapta care pluteste in noapte, purtata de vant, peste care luna, cu maretia ei, isi revarsa lumina."

"Lupta cea mai grea pe care o duci in viata nu e cea cu cei mai mari dusmani, e cea cu tine insuti."